Astăzi, 18 octombrie a.c, este Ziua Europeană Împotriva Traficului de Persoane și, defapt, este o zi tristă care nu se sărbătorește.

Mai degrabă, această zi este un semnal de alarmă care ar trebui să răsune peste tot, deși s-a vorbit și se vorbește de ani de zile, fără prea multe schimbări în bine.

De obicei, lumea spune că „Nu cred că mi se poate întâmpla mie!”, ceea ce poate duce la experiențe și consecințe grave, până la fatalitate.

De aceea, majoritatea victimelor realizează pericolul în momentul în care sunt sechestrate și/sau obligate să desfășoare activități împotriva voinței lor.

Așadar, activiștii au obosit să vorbească și să repete aceleași lucruri și vor fapte.

Astfel că ONG-urile, victimele și supraviețuitorii strigă după ajutor, deși autoritățile închid ochii și merg pe mutește.

Deși avem legi, nu se implementează nimic în acest sens.

Dacă societatea nu reacționează și se merge pe o mentalitate de nepăsare în continuare și se dă vina pe victimă, niciodată nu se va schimba nimic.

Nu putem uita cazul vestitului dosar Țăndărei, unde 25 de persoane acuzate de trafic de persoane au fost achitate.

În anul 2019 au fost identificate 700 de victime ale traficanților de persoane, dintre care 327 au fost minori.

La începutul anului 2020, numărul victimelor identificate a cunoscut o creștere cu 15.9% (302 victime), față de semestrul I al anului 2019 (254 victime).

Ceea ce trebuie să luăm aminte este faptul că traficul de persoane ne afectează pe toți, inclusiv „bula„ noastră și că această traumă este simțită de victime, dar rămân urme, inclusiv în noi în societate, așa cum a afirmat Oana Bîzgan, membră a Comisiei pentru egalitatea de șanse pentru femei și bărbați.

Probleme majore de care trebuie să ținem cont sunt următoarele:

• prea puține anchete și condamnări pentru traficanți
• asistență slabă pentru supraviețuitorii traficului de persoane
• lipsa sprijinului financiar pentru ONG-uri
• numărul scăzut de polițiști specializați.

Sursa Mediafax.ro

Redactori RadioEasy: Miruna Goci/Andrei Goci