Este celebra nelămurire a cetățeanului turmentat, personajul descoperit de marele Caragiale printre români și adus în prim plan. Bețivul simpatic din Scrisoarea pierdută nu este un personaj fictiv. De altfel, niciun personaj din piesa de teatru nu este fictiv. Nu doar că sunt reale, ci transcend și timpului. Pare că toate s-au teleportat, cumva, în viitorul nostru. Adică sunt printre noi de alegerile acestea. Unele în postura de candidați, altele în cea de alegători.
Avem mulți cațavenci printre cei unsprezece. Cei care varsă lacrimi de crocodil pe umărul bietei țărișoare, își umflă falsul patriotism și devin agresivi. Trahanache, Brânzovenescu, Tipătescu, Zoe sunt și aceste personaje prezente. De fapt, aproape toți candidații de pe buletinul de vot de duminică au toate caracteristicile psihologice ale eroilor din Scrisoarea pierdută. Extrași de pe piedestalul prezidențiabil, plasați pe-o scenă de teatru, dat drumul la lavaliere și piesa-i gata. Nici măcar nu-i nevoie de regizor. Sigur, pe la jumătate, Caragiale devine Eugene Ionesco, adică se transformă comedia în absurd. Această transformare pare a fi în ADN-ul poporului iar rinocerii iau locul cațavencilor, trahanachilor, brânzoveneștilor… Rămâne constantă doar existența cetățeanului turmentat. Dar care nu mai este turmentat de alcool, ci de manipulare, minciună, fake news și de teoriile conspirației de pe rețelele sociale. Cetățeanul se multiplică brusc, ajunge la câteva milioane de purtători ai ștampilei de vot. Milioane de buimaci nervoși, scârbiți, dornici de răzbunare. Multe ștampile fără discernământ, fără gândire critică. Și alte milioane care pur și simplu s-au săturat. Nu le mai interesează nimic, s-au închis în bula lor, pentru ele toți sunt la fel și nu mai merită niciun efort. Nici măcar acela de a te deplasa, într-o duminică însorită de mai, la vot.
Nu este însă tot decorul piesei cu alegerile realizat în culori sumbre. Pentru că mai există o categorie de cetățeni care nu-s turmentați. Sunt cei care l-au citit pe Caragiale și l-au înțeles. Au deschis ochii și s-au informat. Au lecturat și s-au educat. Pentru ei cațavencii, trahanachii, brânzoveneștii, tipăteștii sau rinocerii sunt doar personaje fictive, nu-s de votat. Și-am spus la început: “aproape toți”, nu toți candidații. Prin urmare, avem și soluții la îndemână. Nu perfecte, evident. Nu-i nici concurs de frumusețe, nici întrecere de genii, e doar un scrutin. Însă este unul mai important decât altele, din trecut.
Acum puteam stabili dacă vrem să dăm România-n șanț pentru a fi călcată-n picioare de cizma estică sau să o păstrăm pe-un traseu luminos, european.
Prin urmare, tu cu cine votezi?
Autor: Răzvan Codreanu
