Campania pentru prezidențiale a fost anosta. Candidații și-au scos pumnalul și au lovit. În aer, în ziduri, dar nu în țintă. Care țintă? Țara, România bântuită de demagogie politică și de minciuni gogonate. Intervențiile televizate ale pretendenților au avut banalul elucubrant și plictisitor. Mă așteptam să văd concepții de acțiune. Adică, refacerea modelului decizional, încât ministerele să acționeze integrat.
Voiam un proiect de combatere a corupției și a comportamentelor deviante împreună cu mass-media, cu liderii de la toate nivelurile, precum și cu societatea civilă. Mi-ar fi plăcut o viziune cu direcționare pe normarea tuturor domeniilor vieții sociale. Așteptăm să fie anunțate programele de gestionare a veniturilor după criteriile cantitatea, calitatea și importanța socială a activităților desfășurate. M-au mâhnit atitudinile actorilor prezidențiali, ale căror strategii de convingere s-au situat mai sus de piciorul scaunului.
Variantele propuse pentru alegerea prin sufragii au fost submotivante și dezamăgitoare. Ghiciți și de ce? Aceeași necunoaștere a detaliilor, aceeași piesă cu decoruri vechi și stricate. Dacă mai punem și minciunile, atunci……..! Posibil să mai fie și adevăruri. Pe jumătate!
Autor: Dan Căldăraru
