Omniscient în cultura autohtona, creator de principii și teorii cu scopul de a modera afinitățile stilistice este adus în cotidian. Grație unor cercetători filologi, el devine și motiv pentru a-l percepe sociologii, psihologii sau alți iubitori de știința.
Îmi lipsesc informații relevante asupra locului unde se mai studiază, ori se mai vorbește despre Maiorescu. Mie mi-a plăcut propensiunea junimistului care a generat inteligența goethiană în managementul social, cultural și științific. De timpuriu, am fost atras de abordările sale eclectice în volumele Critice!
I-am comentat aserțiunea făcută în studiul Sociologia formelor fără fond, precum și sugestiile sale propagate în acțiunea sau intenția educațională. Discursurile sale de pe poziția de ministru al instrucțiunilor publice în guvernul Marghiloman îi conturează o aură de magistru cu potențial volitiv inegalabil.
Deținătorul titlului științific de doctor, încă de la vârsta de 19 ani, la Tehresianum în Austria, are și câteva pete pe conduitele sale. Una dintre ele ține de poziția sa față de inteligența executivă a femeii. Crezul sau a gravitat în jurul percepției potrivit căreia, masa de 1,2 kg a creierului feminin devine motiv de a nu participa aceasta la viața intelectuală a comunității.
Înrolat în breasla masonilor, filozoful i-a deformat imaginea Veronicăi Micle, martora la un proces pe care l-a purtat geniul oltenesc, atunci când a fost implicat, într-un eveniment de cădere din moralitate. Încă se mai filtrează influența sa la trecerea în neființă a lui Eminescu, despre care tot el i-a pictat – Om al timpului modern, blazat în cuget, iubitor de antiteze, mai peste marginile iertate până acum……..!
Cam atât zic despre Titu Maiorescu, elita care contează în istoria limbajului filozofic românesc, dar nu doar atât!
De aici, ar putea fi și o măsură certă a caracterului sau?
Autor: Dan Căldăraru
