Ador propunerea unui expert în educație, domnul Iosifescu. Rostirea lui este mai mult decât retorică. Ea i se argumentează cu informații din acest loc, instituția educației naționale, total lipsită de adevăr, comunicare și transparență.
Multe dintre țările cu model educațional eficient au renunțat la ministerul de profil. Au regândit autonomia pe școli și pe comunități. De aceea, viziunea lor managerială devine suplă și viabila.
România excelează la extremele financiare, la incompetențe pe toate domeniile, precum și la o agresivitate devenită sport național. O țară fără ministerul educației cred că și-ar reveni la bucuria de viață, dacă știe să își exploateze potențialul de cercetare științifică.
Eu aș face un referendum, aș gândi o strategie națională de dezvăluire a nevoilor organizaționale! Oare ce aș observa? Totul pare a fi bun! Cât de bun? Cât o bulă de săpun? Pe serioase?
Autor: Dan Căldăraru
