Pe vremea lui Ceaușescu, toată lumea visa la Kent, cafea și spray-uri. Era visul românului, nu neapărat pentru că ar fi fumat sau consumat cafea, ori că s-ar fi dat cu Rexona pe haine, ci pentru că toate bunurile astea reprezentau chei pentru a deschide uși. La treizeci și ceva de ani după acea perioadă căcănie din istoria noastră, pentru băcăuani asfaltul a devenit un soi de pachet pentru șpaga la medic, asistent, tovarășa de la gostat. Nu e trist, e fix Caragiale! Serios, am fost la Corpul de control al primarului, am ocupat funcția de viceprimar. În perioada mea, asfaltul pe străzi era de la sine înțeles, chiar dacă preluasem de la administrația Liciu o căzătură de târg.

Nu pot înțelege și credeți-mă că am tot încercat, înconjurat de nori de fum de la țigările de foi, cum de nu se poate turna un strat de asfalt sănătos pe o stradă precum cea a gării. Zici că vorbim despre aterizarea pe Venus ori despre inteligența artificială la nivel microatomic. De zile bune, administrația băcăuană se tot căznește să facă un sens giratoriu (apropo, foarte bun, de altfel) și să toarne niște asfalt pe una dintre cele mai aglomerate străzi din oraș. Dau doar exemplul străzii din fața gării pentru că este emblematic pentru incapacitate. Sunt convins că oamenii lui Stanciu-Viziteu vor, dar pur și simplu nu pot. Nu au inteligență administrativă. Și nici experiență (cel puțin aceia angajați de el). Mai trist este că niciunul dintre competitorii anunțați sau cel puțin pe care-i bănuim, nu are. Îi luăm la rând, la bani mărunți și ne dăm seama că, vorba unui amic sunt „pământ de flori”.

Cel mai mult mă enervează faptul că, în campania electorală de acum trei ani, candidatul Stanciu-Viziteu promitea că primarul Stanciu-Viziteu va face din orașul ăsta o așezare de locuit confortabil. Cu străzi de făcut scoase la licitație pe loturi mari, tocmai pentru a cointeresa firmele puternice din domeniu să liciteze. Gândiți-vă că Umbrărescu ar face Bacăul bec în două luni maxim. Toată infrastructura existentă. Iar în următoarele câteva luni ar produce și alta nouă, modernă, doar să existe viziune. Despre asta este vorba. Nu există așa ceva! Nu a existat nici măcar viziune politică pentru Consiliul local. Din experiența proprie și din ceea ce a urmat, politica locală – dacă ești primar peste un oraș precum Bacăul – se face în forță. Cu pumnul dat în masă. Altfel nu merge. Îți asumi asta, ești tare, ești stăpân pe propriile picioare, îți controlezi mintea și vei reuși să fii primar peste oraș.

La fel se întâmplă la nivel de județ. La fel și la nivel de comune, cu câteva excepții. Administrația nu e ușoară, dar îți oferă satisfacții. Mult mai multe decât niște postări de prin cafenele, pe Instagram și alte rețele de socializare.

LLI-Lucaș, contributor Radio Easy