A trecut o lună de zile de când s-a petrecut o premieră în istoria României, anularea alegerilor prezidențiale și s-a dispus de către Curtea Constituțională reluarea întregului proces. La o lună distanță nu s-a identificat niciun vinovat, au fost făcute publice doar niște frânturi din rapoartele serviciilor, președintele încă în funcția a spus despre implicarea Rusiei și cam gata. Nici măcar nu știm când vom mai avea alegeri. Pare că s-a pus batista pe țambal.
România nu este încă un stat eșuat pentru că cetățenii plătesc taxe, deoarece economia privată se încăpățânează să funcționeze și pentru că apartenența la UE și NATO ne salvează de disoluție. Pe baza instituțiilor statului român, mai ales după cum s-au comportat în alegerile prezidențiale și imediat după, pare că s-ar fi ales praful. S-a vorbit mult și s-a făcut extrem de puțin astfel încât, la o lună după anularea alegerilor, încă nu știm concret care-s vinovații, cum a intervenit Rusia în procesul electoral, concret, cum a reușit un personaj precum Călin Georgescu să defileze neobservat și de ce CCR a luat măsura radicală. În situații dintr-acestea extreme, un stat funcțional, cu democrație pe bune și instituții conduse și populate de personaje capabile, li se explică cetățenilor totul, la virgulă. Pentru ca să nu se mai ajungă aici.
Ce-au înțeles politicienii?
Toți cei care au fost dați de pământ atât în alegerile prezidențiale cât și în cele parlamentare au ieșit aproape spășiți și au declarat cu figuri îngrijorate că au înțeles mesajul poporului. De la Ciolacu la Bolojan, de la Hunor la Drulă sau Lasconi. Inclusiv președintele Iohannis, cel care zece ani de zile s-a afirmat prin muțenie și aroganță, a vorbit câte ceva, într-o declarație de presă făcută la Bruxelles. Am mai aflat, de la G4Media, deci din presă, că șeful SIE, băcăuanul Gabriel Vlase se plimba cu avion privat, chiar în duminica alegerilor anulate, la curse de Formula 1, chipurile în misiune, de parcă șeful civil al unui serviciu de informații dintr-un stat democratic are misiuni secretizate, că raportul serviciului condus de el și prezentat în ședința CSAT a fost o compunere de clasele gimnaziale, că șeful autorității electorale participă la tăieri de porc cu candidați, că niște neo-legionari, actuali mercenari, voiau să vină în București pentru a face dezordine cu macete. Informații pe bandă rulantă dar în final, niciun vinovat. Nicio demisie sau demitere. Niciun pas în spate. Și nici o arestare. Nicio dovadă concretă, vreun procuror general nervos, vreo ceată de mascați care să bată pe ușile celor care au conspirat să ne dea cu democrația-n cap. Indiferent de numele sau naționalitatea lor.
Butaforie și incultură
De fapt, alegerile astea și faptul că la o lună distanță nu știm ce s-a întâmplat, ba mai mult, avem aceleași figuri în fruntea instituțiilor responsabile de buna funcționare a procesului electoral și a democrației românești, ne arată că totul pare mai mult o butaforie. Una care s-a mulat pe incultură, pe lipsa educației, pe minciuni, pe manipulări, pe mesianisme de salon, pe social-democrație de caviar și liberalism de cumătrie. Era inevitabil să ajungem aici atâta vreme cât rata analfabetismului funcțional este cea mai mare din UE, cât unor întregi categorii sociale le lipsește spiritul critic, nu știu să decanteze, se duc după fentă, pică entuziasmate atunci când apare în politică vreun personaj cu moacă mesianică iar restul se scaldă aroganți în minciună. Totul dar absolut totul vine din educație.
Autor: Răzvan Codreanu
