România lucrului (ce trebuia) bine făcut
Mai avem doi ani până la alegerile următoare, iar președintele țării este spre finalul ultimului mandat. Este momentul potrivit ca să vorbim despre promisiunile președintelui care trebuia să reinventeze România. Sau, mă rog, a promis că România va deveni țara lucrului bine făcut. Dar ce-a făcut, mai exact?
A câștigat cel de-al doilea mandat cu promisiunea că va resuscita sistemul educațional din România prin intermediul programului ”România educată”. A promis să mărească fondurile alocate pentru educație, diminuarea abandonului școlar, dar și reducerea analfabetismului național și chiar funcțional.
După vreo cinci ani de dezbatere cu ușile închise, oamenii lui Klaus Iohannis au ieșit cu un raport care ne arată doar problemele actuale din sistemul de învățământ. Și cam atât!În prezent, avem un procent de aproape 45% analfabeți funcționali și vreo 42 de licee din țară în care nici un elev nu a luat bacul. Pe lângă toate acestea mai trebuie menționat și faptul că România nu mai are nici o universitate în top 100 din lume.
Următorul punct major pe lista de promisiuni a președintelui a fost aducerea unor oameni capabili în funcții publice. E suficient să te uiți la cei din Guvern, de la premierul Nicolae Ciucă la Lucian Bode, ambii ”dottore”, după cum ar spune simpaticul Traian Băsescu. Lor li se adaugă și fost fostul premier Florin Cîțu, susținut de Iohannis chiar către șefia PNL. Putem spune că promisiunea asta cu oameni capabili intră la categoria ”atât s-a putut”…
Oricum, oricât de puțină putere executivă ar avea, actualul președinte nu are nici o scuză pentru faptul că ignoră cu desăvârșire problemele țării. Și nu-s puține!
Dar, ce să vezi? Nu doar președintele a spus că face și n-a făcut, ci întreaga clasă politică s-a jucat cu promisiunile, văzându-și de propriile interese, promovând în funcții publice tot felul de indivizi și individe pe criterii doar de ei știute. În mod cert, promovările nu s-au făcut după competență, iar acele personaje nu se pot încadra în categoria oamenilor capabili.
Ca exemplu de prăduire a banului public de către clasa politica prin metoda promovării de personaje ”no name” este senatoarea PSD Bacău, Purcărin Bianca Mihaela.
Pentru a ne reprezenta în Parlamentul României, noi – poporul român – plătim un minim de 6.800 de Euro pe lună pentru domnia sa. Și asta nu este tot. Pe deasupra, Spitalul Județean Bacău i-a plătit anul trecut încă 333.109 lei – căci în timpul liber, după ce este senatoare – doamna Purcărin este și un medic ATI foarte harnic. Un simplu calcul matematic ne arată cum respectabila doamnă încasează 12.000 de Euro pe lună, făra prea mult efort.
Alooo, DNA? Vedeți, oameni buni, că nu prea are cum să iasă la socoteală pontajul la locul de muncă, decât dacă la Spitalul Județean Bacău se pot întâmpla minuni sau teleportări… Atenție! Dacă analizăm mai din urmă activitatea, observăm că doamna senator făcea mai puțini bani ca medic în perioada în care nu era senatoare, că doar e un spor de senator și în medicină … se știe. În schimb, medicii primari obișnuiți fac în jur de 150.000 de lei pe an și muncesc oamenii, nu glumă.
Desigur că există o explicație pentru tot succesul stimabilei doamne și acesta se numește Colegiul Național de Apărare, absolvit cu brio de medicul senator cu ceva ani în urmă. Această școală a elitelor politico-militare, controlată cu finețe de serviciile secrete SIE și SRI, unde generalul Gabriel Oprea – în perioada lui de glorie – păstorea cu succes lucrările de doctorat, a contribuit din plin la dezvoltarea personală a senatoarei PSD Bacău.
Așa că, dragi mediciniști, vedeți că 12.000 de Euro pe lună nu vin din studiul de specialitate pentru care vă stresați ani întregi, ci din studii pătimașe de ”securicitate”…
Anonimus CCM – colaborator Radio Easy
PRECIZĂRI: Legea nr. 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal. Informațiile din prezentul editorial sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
