Încă din sfânta tinerețe pesedistă, spre deosebire de cel care l-a făcut om, tătuca spiritual și protector al copilului de suflet, Dragoș a prins-o pe asta cu imaginea. Totul e imagine, mai ales în politică. Mai nou, și-n administrație. Treabă pe care eu nu prea o pricep. Dar na, eu sunt balaurul cel corupt, spre deosebire de Dragoș – ăl mai sfânt dintre politicienii băcăuani.
Din poziția de sfânt de pe Bistrița, actualul europarlamentar care a tăiat frunze la câini în parlamentul de la Bruxelles – pe sute de mii de euro anual – își pictează imaginea. Ba o băgare în seamă pe on-line, ba o tăiere de panglică la o uliță din județ, ba o plimbare cu bicicleta. Mai nou, pentru că e la modă printre politruci, Dragoș a picurat ceva sânge. Nu s-a lovit la năsuc, așa cum s-ar bucura oamenii răi și dușmănoși pe succesul său, ci a picurat într-o pungă, la centrul de transfuzii. S-a transformat într-un mare eveniment de PR în presa sponsorizată. Un soi de Alfa și Omega. Vă dați seama… o asemenea faptă de curaj și arme e musai să fie promovată peste tot, ca să știe fiecare cap de vită furajată politic ce lider măreț are. În mod absolut firesc, fiindcă la anul sunt toate alegerile posibile, vor urma știri la fel de importante, practic, de nivel mondial: șeful PSD și-a tăiat unghiile și a donat produsul celor mai sărmani pentru răcituri, șeful PSD s-a tuns iar părul a fost folosit pentru producția de plapume care vor fi donate copiilor săraci, șeful PSD a produs un răhățel care va fi folosit pentru îngrășământ în agricultura de subzistență din județul Bacău. Fericire maximă, voturi asigurate, un nou mandat, putere totală și … să moară dușmanii de ciudă!
Pentru ca să nu se simtă singur în panteonul frecției politico-administrative de la piciorul de lemn , Dragoș este acompaniat de Lucian. Cel de-al doilea Picurici al urbei, această formă fără fond – ca să citez din clasici – se laudă cu o minunăție administrativă de neegalat. Practic, în ochii fanilor primarului, cârpeala plăcilor de granit din centrul orașului este lucrarea de căpătâi, cea care va dezvolta urbea și o va așeza, firesc, printre cele mai dezvoltate orașe din Europa.
Din urmă, în maratonul imaginii goale de conținut, vine gâfâind preș-ul consiliului județean. Scriu preș pentru că așa s-a comportat Vălicu în raport cu Dragoș. Orice scobit în nas devine deschidere de ziar, pârțul pe sub scaun se transformă în știință într-ale administrației județene și far călăuzitor, de la Podu Turcului până la Slănic, de la Parincea până la Lipova.
Care ar fi răspunsul oricărui băcăuan normal la toate astea? Visând frumos, mâna pe par. Nu la propriu, violența nu are ce căuta într-o comunitate europeană, nu-i așa?… ci la figurat. Adică la vot. Bun, dar ”eu cu cine votez?”, s-ar putea întreba orice om. Răspunsul este atât de simplu: cu ăia care vă spun exact cum stau lucrurile și care, atunci când s-au aflat în funcții, au făcut. Și au făcut fără se se pozeze, fără să epateze, fără să-și vândă imaginea. Restul e, cum ar spune marele Pittiș și maestrul Baniciu, vânare de vânt…
LLI-Lucaș, contributor Radio Easy
