Este o bombă administrativă care poate oricând să explodeze în fața celor care conduc destinele municipiului Bacău, dar și ale județului. Se vorbește despre asta doar după ce se petrece câte vreun dezastru pe lângă noi, așa cum a fost în Turcia, dar nu se face nimic.
Cred că ultimul bloc de locuințe consolidat pentru a rezista unui cutremur mai serios a fost în perioada în care ocupam funcția de viceprimar și aveam în atribuții inclusiv apărarea civilă și situațiile de urgență. Este vorba despre un imobil din centrul orașului, aflat vizavi de primărie. Tot în perioada aceea s-au comandat expertize și au fost clasificate imobilele de locuințe (și nu numai) după riscul seismic. De atunci – și, iată, au trecut vreo douăzeci de ani – nu s-a mai consolidat nimic. Pentru că statul român e orb la problemele reale iar politicienii produc legi tâmpite, este aproape imposibil ca o administrație să liciteze astfel de lucrări atât de necesare. Asta pentru că îți trebuie semnăturile tuturor locatarilor, mulți fiind plecați în străinătate. Apoi, relația dintre primărie și asociațiile de proprietari pare mai degrabă contondentă. Tot așa era și în perioada lui Sechelariu, însă atunci am reușit un prim pas. Doar că a urmat pasul pe loc.
Somn ușor, parlamentari!
După cum am mai spus, este aproape imposibil pentru administrația locală să rezolve problema, chiar dacă ar vrea cu adevărat. Legea actuală îi leagă pe edili de mâini și de picioare. Dar, evident, se poate altceva și este destul de simplu. Primarul Stanciu-Viziteu este și șef de partid. La județ, Ivancea are și el funcție importantă în PSD. Cei doi domni ar putea să-și cheme parlamentarii la raport și să le ceară schimbarea legislației. Știu că există asociația municipiilor și cea a județelor, așadar se poate face un astfel de demers la nivel național. Dar oare se vrea? Îmi place să cred că niciun politician, oricât ar fi de nevolnic, nu-și dorește să aibă morți pe conștiință. Și un dezastru natural de gestionat. Doar că apare indolența. Plus incompetența. Așa cum au apărut după episodul tragic de la Colectiv sau după accidentul aviatic din Apuseni. Iar exemplele pot continua… Multă vorbărie pe la televizor, lacrimi, nervi și discursuri patetice, dar cam atât. Ceva concret, nimic!
Să numărăm morții
Un ONG care se ocupă de problemele acestea publică, de ani buni, tot felul de studii ale specialiștilor din domeniu. Trage semnale de alarmă, dar nu este luat în seamă decât în urma unor evenimente tragice. Și atunci, doar de presă. Așadar, în cazul unui cutremur ca-n Turcia sau într-un caz „mai fericit” ca cel din 1977, de la noi, un sfert din clădirile Bucureștiului ar fi la pământ. Sub dărâmături, vreo 40.000 de morți. În Bacău nu s-a făcut vreun studiu (sau nu știu să se fi făcut) dar putem calcula câteva sute de morți, cel puțin. Plus câteva mii de sinistrați, răniți șamd. Jumătate din centrul orașului ar fi dărâmat, inclusiv clădirea primăriei. Aștept cu interes o reacție pe această temă din partea autorităților locale.
LLI-Lucaș, contributor Radio Easy
