PSD și PNL sunt marii pierzători ai alegerilor prezidențiale. Rezultatele candidaților celor două formațiuni care s-au înjurat dar au și guvernat împreună mulți ani li se datorează. Cele două tabere s-au rupt de electorat și au mizat doar pe securizarea propriului electorat, pe care s-au bazat prea mult. Pe propriul electorat, pe structuri bugetare, pe primari și președinți de consilii județene. Toate astea au funcționat în trecut. Și probabil ar mai fi funcționat dacă s-ar mai fi și concretizat din promisiui. În vreme ce PNL a decontat mandatele mediocre spre foarte slabe ale lui Klaus Iohannis, cel care a dezamăgit și pe cel mai mare fan pe care-l avea în 2014, PSD, prin Marcel Ciolacu decontează aroganța, propaganda zilnică de la televiziuni și socialismul de caviar pe care îl afișează din perioada Năstase încoace. Astfel, Ciolacu înregistrează un număr mai mic de voturi decât Viorica Dăncilă, considerată până nu demult cel mai slab candidat al partidului. Atât PNL cât și PSD au lălăit-o nu doar la guvernare, ci și în ceea ce privește reformarea din temelii a modului în care înțeleg cum să facă politică și să se poziționeze față de electorat, în condițiile unei societăți care se tot schimbă.
Evident, marele cîștigător este Călin Georgescu. Pare ireal cum un personaj nebăgat de nimeni în seamă a reușit să fie votat de peste două mlioane de oameni și să se claseze pe primul loc. La fel cum de ireale par și declarațiile sale de iubire pentru Corneliu Zelea Codreanu, Ion Antonescu sau Vladimir Putin. Ascensiunea uluitoare a acestuia este cauzată însă de lipsa culturii. Pur și simplu, eșecul din educația românească de după 1989 se vede acum. Faptul că oameni din diferite categorii de vârstă se informează de pe Tik-Tok și crede în mesaje din filmulețe de câteva secunde arată că o categorie importantă de cetățeni pot fi manipulați fără prea multe eforturi. Glumind amar, pe lângă Tik-Tok, Facebook e un soi de bibliotecă de la Cambridge. La toate astea se adaugă angoasele războiului din Ucraina, pandemia care a trecut peste noi, corectitudinea politică dusă la extrem și faptul că partidele main stream s-au rupt total de câteva milioane de oameni, după cum am scris mai sus.
Elena Lasconi este și ea câștigătoare. După prestațiile publice nu prea lăsa impresia că ar putea mobiliza electoratul USR de acum partu ani, dar iată că a reușit. La ora la care scriu, mai sunt câteva secții de închis la numărătoare însă Lasconi se distanțează de Marcel Ciolacu, prin urmare cel mai sigur va fi prezentă la marea finală de peste două săptămâni.
George Simion și AUR nici n-au câștigat, nici n-au pierdut. Au ieșit cumva neutru din primul tur de scrutin deși cel mai probabil mulți auriști ar fi pariat pe faptul că Simion ajunge în turul doi, la cum arătau sondajele. Cel mai probanil, lui Simion îi pare rău acum că, la un moment dat, l-a promovat, de nicăieri, pe Georgescu.
Ar mai fi o concluzie de tras, după poza momentului: nu avem sociologi serioși și nici case de sondare. S-au pervertit între timp, la fel ca și partidele main stream.
Fiind un vot emoțional, bazat pe mesaje scurte ale candidatului de pe locul întâi, un vot din ură, dezamăgire, lehamite, frici și frustrări, nu prea se poate cuantifica acum cum se vor poziționa cele peste două milioane de români care l-au votat pe Georgescu la alegerile parlamentare de duminică.
Autor: Răzvan Codreanu
