Anul electoral 2024 readuce în fața noastră întrebarea: ”De ce și pe cine votez?”. Analiștii vorbesc despre ”majoritatea tăcută” care ”sancționează clasa politică”. Amuzant e faptul că această majoritate tăcută e aplaudată de către politicieni, fiecare considerând că respectivii votanți îl iubesc pe el, dar au stat acasă ca să le dea o palmă morală celorlalți!
În realitate, ”majoritatea tăcută” nu se sancționează decât pe sine. Din câte se poate observa de 34 de ani încoace, clasa politică e bine mersi. Chiar crede cineva că un parlamentar nu poate dormi noaptea din cauză că și-a ocupat locul nu ca urmare a 100.000, ci doar a 1000 de voturi?
Cât despre părerea execrabilă a celor care n-au votat despre cei care au făcut-o e simplu: e vorba despre diferența dintre cei care nu vor nimic și cei care vor ceva. Că aceștia din urmă au așteptări naive sau disproporționate față de ceea ce doresc – asta e cu totul altă poveste. Dar măcar doresc ceva și înțeleg că acel ceva depinde și de cine e pe-acolo pe sus. Sigur că dacă nu aștepți nimic de la nimeni și în general nu prea vrei nimic de la viață, ideea de alegeri ți se pare bizară.
Nu e vorba doar de procesele electorale. Uitați-vă în jur: în orice domeniu și raportat la orice problemă există oameni care vor ceva și oameni care nu vor nimic. Aceștia din urmă sunt foarte ușor de identificat: bombăne. Când nu vrei nimic, trebuie să-ți oferi o scuză. Și ce scuză poate fi mai bună decât una care să acopere totul: NU MERITĂ. Cine nu merită? Nimeni nu merită. Ce nu merită? Nimic nu merită.
(T.C.Z.)
