Toți cei care aspiră la cea mai importantă funcție din stat au demarat campania de strângere a celor 200 000 de semnături, fie că fac parte dintr-un partid politic, fie că se declară a fi independenți. Îi luăm pe fiecare în parte, cu bune și rele, plusuri și minusuri. Asta pentru a avea o imagine cât mai corectă, acum, la început de bătălie electorală.
Cel mai sigur de prezența în turul al doilea este liderul PSD, Marcel Ciolacu.
De altfel, partidul pe care-l conduce este și marele lui plus. Asta pentru că electoratul PSD este disciplinat iar aleșii pesediști au la îndemână o adevărată mașinărie de vot. Problemele lui Ciolacu vor fi în turul al doilea, acolo unde, cel puțin din 2000 încoace, candidatul PSD, fie că s-a numit Năstase, Geoană, Ponta sau Dăncilă, a capotat în fața celui care s-a revendicat a fi de dreapta. Tot la minusuri este și faptul că Ciolacu are o pregătire precară, intelectual stă modest, are un vocabular de maxim 400 de cuvinte iar la capitolul politică externă e praf. Nu știe vreo limbă străină iar zilele astea a reușit performanța să confunde Slovenia cu Slovacia. Cel mai probabil, la cum se prezintă, habar n-are care sunt capitalele europene. În plus, marele plus, partidul, poate deveni și un minus. Asta pentru că există o serie de baroni ai PSD care și-ar dori ca Ciolacu să-și frângă gâtul pentru a-l îndepărta de la șefia partidului.
Ostașul candidat
Nicolae Ciucă se luptă, la mustață, cu alți doi, poate trei candidați. Are avantajul unui partid cu structuri, PNL, a unei cariere certe în Armată și a faptului că pare a fi preferatul structurilor de forță. Cel puțin până acum. La minusuri trecem campania aproape catastrofală făcută până acum, cea legată de celebra carte abia publicată dar pe care s-au cheltuit niște milioane de euro pentru promovare. Cheltuieli care ridică mari semne de întrebare, nu doar din punct de vedere moral, ci și legal. La fel ca Ciolacu, șeful PNL are un vocabular redus, nu prea își termină frazele, pare că înghite propozițiile, deci la comunicare e jos de tot. Practic, nu prea se poate face înțeles în ceea ce vrea să transmită. Însă, spre deosebire de Ciolacu, Ciucă pare mai pregătit în politica externă, nu pentru că ar străluci la capitolul cultură sau limbi străine, ci pentru legăturile sale directe cu NATO, din perioada carierei militare.
Din peluză în politică
George Simion a părut la un moment dat un adevărat star alături de AUR. S-a mai domolit între timp cu ascensiunea în sondaje. De-un populism ieșit din comun, Simion pare că e dispus să promită și covrigii din cozile câinilor pentru a primi voturi. Gogorița cu casele de 35 000 de euro a arătat asta. Plus promisiunile cu naționalizarea resurselor și alte asemenea chestiuni care sunt desprinse din naționalismul ceaușist de dinainte de 1989. O calificare în turul al doilea l-ar avantaja pe Ciolacu, pe modelul Iliescu-Vadim din anul 2000. Cu diferența esențială că Vadim Tudor era un personaj cult și foarte dotat intelectual.
Geoană mai vrea o dată
Mircea Geoană părea, undeva la începutul verii, că ar putea fi candidatul unic al PSD și PNL. Cel mai probabil chiar și-a dorit, din moment ce a stat cu coada pe sus, așteptând ca o fată mare gata de măritiș, să fie rugat de cele două partide mari. Cum n-a fost să fie și fiindcă, cel mai probabil, se plictisește acasă după mandatul de la NATO, Geoană s-a decis să candideze independent. Marele plus este legat chiar de mandatul care la avut în structura nord-atlantică. În plus, e dotat intelectual, știe limbi străine, se pricepe cu politica externă. Minusuri are destule. Legăturile din trecut cu Vântu, Vanghelie dar și faptul că pare că ține morțiș să se facă de râs, acum în precampanie. În plus a reușit performanța să-l reactiveze pe Traian Băsescu. De ce l-o fi atacat din senin pe fostul președinte, rămâne o enigmă. Cert este că Băsescu nu se va lăsa și-l va mitralia toată perioada asta, în cunoscutul său stil. O eventuală accedere în turul al doilea, îl pune în mare dificultate pe Ciolacu pentru că-i poate scinda partidul.
Speranța USR-ului
Elena Lasconi este personajul cu care speră USR să-și revină și să-și recâștige electoratul pierdut. Plusul lui Lasconi este comunicarea. Se pricepe foarte bine, nu degeaba a făcut carieră la Pro TV. Față de alți lideri ai USR, înjurați pe motive de LGBT, corectitudine politică dusă la extrem și a faptului că s-au dovedit a fi rupți total de realitățile de la firul ierbii, părând mai degrabă băieți de Calea Victoriei, Lasconi pare mai degrabă din popor. Are mesaje țintite și spre electoratul conservator, bisericos și cel care se declară a fi pentru familia tradițională. Știe să îmbrace și ie, face și glume are și unele accente populiste, cât să prindă la electoratul care n-ar pune ștampila pe USR nici picurat cu ceară. La categoria minusuri e chiar partidul din care face parte. Mai exact tabăra Ghinea- Barna-Drulă-Voiculescu. Băieții ăștia cu aere de mari cunoscători într-ale politicilor europene și-ar dori, chiar dacă n-o declară, ca Lasconi să rămână la categoria și alții. Adică să aibă un scor undeva la 10 procente.
Valul suveranist-urlător
Diana Șoșoacă va fi cu siguranță pata de culoare. Adică avem asigurat circ în campania asta electorală. Cel mai probabil se va comporta agresiv, urlător, cam cum a făcut-o și-n Parlamentul European. Încearcă să-l copieze pe Vadim Tudor dar este cu zece clase sub acesta. Totuși, câteva procente venite din glodul patriei tot va câștiga.
Cristian Diaconescu și Kelemen Hunor
De departe, cel mai calificat pentru funcția de președinte ar fi Cristian Diaconescu. Are școală pe bune, știe foarte bine politică externă, a fost ministru al internelor și externelor, șef de cabinet la Cotroceni într-unul din mandatele lui Băsescu. Bun cunoscător al mai multor limbi străine, cunoscut la nivelul cancelariilor europene dar și în SUA, Diaconescu are însă un mare handicap: dacă va reuși să strângă cele 200 000 de semnături, nu va primi multe procente pentru că nu are structură politică în spate și nici veleități de mahala, așa cum îi place votantului român de cele mai multe ori. N-are ironii grobiene, nu trântește cu basca de pământ, nici nu înjură pe la TV.
În fine, Kelemen Hunor candidează pentru că și ungurii trebuie să aibă un candidat de-al lor. Însă din punct de vedere al componentei intelectuale, Hunor este cu multe clase peste câțiva dintre candidații de mai sus.
Cam ăștia s-au anunțat până acum. Cel mai probabil vor mai răsări și alții cu șanse minuscule.
LLI-Lucaș, contributor Radio Easy/ETV Bacău
