În regiunea Moldovei se trăiește de patru ori mai prost decât în București-Ilfov, o spun cifrele Băncii Mondiale și ale Comisiei Europene. Suntem ultimii la toate capitolele iar cauza este legată de cum am înțeles să votăm de-a lungul vremii…mai săraci!

Există o legendă conform căreia marele Brâncuși ar fi spus, cu prilejul unei vizite în România, „v-am lăsat proști și săraci, v-am găsit și mai proști și mai săraci”. Nu știu cât de real este acest episod dar, ținând cont de faptul că sculptorul l-a invitat pe miliardarul american Rockefeller să-i măture atelierul, nu ar fi chiar de mirare.

Cert este că artistul s-a împlinit la Paris și, cel mai probabil, dacă rămânea în România nu ar fi devenit universal niciodată. La fel Cioran sau Eliade ori Eugene Ionesco. Și tot la fel de cert este faptul că am rămas săraci. Dar nu pe tot întregul României.

S-au făcut publice niște statistici ale Băncii Mondiale și ale Comisiei Europene privitoare la puterea de cumpărare și nivelul de trai din țările europene, pe regiuni. Și ce să vezi, surpriză… București și Ilfov sunt de patru ori mai prospere decât regiunea Moldovei.

Mai exact, conform cifrelor, nivelul de trai din capitală și zona din jurul ei este de patru ori mai mare decât în Moldova și Oltenia. După București urmează Banatul și Transilvania.

Așadar, suntem la coada topului european, în condițiile în care – mare atenție! – București și Ilfov sunt clasate pe locul al doilea la nivelul UE. Pare ciudat dar au fost luate în calcul salariile, prețurile la coșul zilnic, costurile vieții, prețurile la chirii și apartamente.

Explicații

Și-acum, să găsim niște explicații pentru faptul că am ajuns atât de jos, luând în calcul faptul că – la unirea principatelor Moldova era mai dezvoltată decât Valahia. Mult mai dezvoltată.  Ce s-a întâmplat? S-a întâmplat centralismul care durează până în zilele noastre, deși suntem țară membră a UE, uniune unde regiunile sunt primele care contează, nu neapărat capitalele. Apoi, n-am avut politicieni care să se bată cu adevărat. Cu câteva excepții, iar din Bacău doar Sechelariu și Stavarache au creat presiuni la București, restul s-au complăcut într-o viermuială și-o cloacă aproape sinistre.

Culmea, cei care s-au bătut pentru interesele orașului au și avut de tras. Adică sistemul i-a pus repede la punct. De fapt, ne-a pus, cu voia voastră! Au trecut peste 30 de ani de la revoluție, 164 de ani de la Unirea Principatelor și 105 de la Marea Unire iar Moldova este ruptă atât de București cât și de Ardeal.

Nu există căi ferate moderne, nu există autostrăzi. Tocmai de aceea, dar și din cauza loazelor și cozilor de topor care au avut funcții, investițiile străine s-au orientat în principal spre București-Ilfov și Ardeal-Banat. Probabil că vă întrebați cum putem recupera. La fel cum au procedat polonezii, imediat după integrarea europeană. Sau cum au procedat state puternice precum Germania, Franța, Italia, Spania, Belgia (iar lista poate continua): prin descentralizare și regionalizare. Prin desființare de comune mici și instituții care nu-și au rostul. Dar asta nu se poate face decât dacă trimitem în funcții oameni cu drag de regiune. Niciodată nu va ști Bucureștiul, mai bine decât oamenii de aici, ce nevoi are Bacăul sau Suceava. Regionalizarea înseamnă aducerea deciziei mai aproape de cetățeni. Vrea cineva asta? Eu,da. Voi?

LLI-Lucaș, contributor Radio Easy