Bacăul merge cu cele trei viteze specifice ultimilor 10 ani, adică încet, încetișor și pe loc. Sau, în traducerea scrisă a accentului local, înșiet, înșietișor șî pi loc. Dacă orașul staționează, având aproape gheață la mal, în schimb produce candidați la cele mai importante funcții. Să ne apucăm de numărat bobocii, adică pe cei care ne măcăne zilnic că vor la primărie. La CJ, după cum stau lucrurile, toți au blat – ori voit ori de lași – cu Dragoș Benea. Adică, ceea ce-și dorește tăietorul de frunză la câinii europeni, aia se va împlini. Cu sprijinul tuturor instituțiilor, de la parchete la serviciile secrete. O mare frăție a belelelor pe capul băcăuanilor din întreg județul.
Fiind un oraș cu specific local încă din cele mai îndepărtate timpuri, bobocii noștri sunt mai gheboși, merg mai șleampăd și măcăne pe tonuri mai false decât ai lor. Și sunt mereu aceeași, nu apare nicio figură nouă. Excepția a fost la alegerile trecute, atunci când actualul primar a răsărit din spuma mării precum o sirenă. Una care s-a dovedit mai mult un ghiborț de baltă. După trei ani de mandat care, iată, se împlinesc peste câteva zile, Stanciu-Viziteu nu și-a îndeplinit nici măcar 20 la sută dintre promisiuni. Din varii motive, dar cel mai important este cel legat de faptul că nu a putut din cauza propriilor slăbiciuni. Oricâtă carte ar avea, și-i cel mai educat primar al Bacăului din 1947 încoace, Stanciu-Viziteu nu le-a avut deloc cu administrația. Iar asta s-a văzut și se vede. Am mai scris în trecut: stadion ioc, revoluție fiscală canci, festival cultural ciuciu. Doar un pic de resistematizare prin cartiere, în urma demolării unor garaje. Câteva asfaltări și … cam atât. Nu mai vorbim despre insulă, căci ne facem de râs, tren urban sau soluții inovative pentru parcări plutitoare. Mult prea puțin în trei ani! Plus jumulit de pene prin Consiliul local.
După ce și-a luat bătaie de două ori, prima dată de la Romeo Stavarache apoi de la Stanciu-Viziteu, fratele fostului primar Sechelariu – Sergiu pe numele său – se agită pe la mese și printr-un fel de comunicate de presă în care ne spune că ar fi bine să fie bine ca să nu fie rău și își anunță candidatura. Unii zic că ar avea șanse. N-am de unde ști, căci mai misterioase decât sondajele de opinie care se presupune că se fac prin Bacău sunt doar brățările dacice. Un lucru știu cert: Sergiu nu e Doru. Există o mare diferență între cei doi. Dumitru muncea, voia să demonstreze, se pricepea, era mai uman și mai avea și tupeu. Plus un viceprimar ca mine, care se deplasa și la trei dimineața să rezolve problemele cartierelor. Sergiu s-a cocoțat la ministerul transporturilor pe umerii fratelui, a stat în umbra lui Miron Mitrea, pentru ca apoi să împărtășească amintiri cu procurorii și să taie niște panglici pe la săli de sport construite ca să iasă la număr. La primărie trebuie muncă multă dacă vrei să faci ceva iar Sergiu, după cum îl cunosc eu, e mai degrabă prieten cu plăcerile vieții, ca să parafrazez din zicerile fratele său, dispărut între timp. Se află la a treia sau a patra candidatură. Și la partidul cu numărul… of, am pierdut numărul!
Cristinel Manolache riscă să devine eternul candidat la orice, de la primar la deputat. Fiindcă am avut un istoric comun la un moment dat, în viețile noastre, mă limitez în a-i transmite doar câteva chestiuni, atât lui cât și celor care l-ar vota: primăria nu-i aceeași mâncare de pește ca cârciumăria (cacofonie absolut intenționată). Nu se compară nici măcar cu funcția de consilier local.
Dacă vrei un primar care spune multe în consiliul local dar care nu transmite nimic concret, îl votezi pe Liviu Miroșeanu. Fost șofer al lui Ionel Palăr, pe vremea șprițurilor nocturne din județ, Miroșeanu a fost și este un băiat cumințel. Înainte de Palăr a stat sub aripa protectoare a gânsacului Vasile Nistor, fiind preluat de o cloșcă iubitoare: Romeo Stavarache. În afară că mai emite comunicate de presă, scrise cel mai probabil de fostul purtător de cuvânt al primăriei de pe vremea lui Stavarache, Miroșeanu nu pare să se ocupe de ceva concret la primărie. Doar că reușește să fie și la putere și-n opoziție.
În fine, ultimii doi boboci care măcăne poate cel mai tare și, evident, mai fals sunt Dorin Chirilescu și Cristian Ghingheș. În Consiliul local, Chirilescu e contra la orice. Dacă-l iei repede, ca să dea bine la cameră, poate fi chiar și contra lui. Mai nou s-a încolonat în armata de soldăței a lui Benea, nu în sensul integrării în PSD, ci în sensul că ascultă, cu capul plecat, povețele pline de înțelepciune ale europarlamentarului. De partea cealaltă, Ghingheș este de studiat. Fără a avea altă ocupație decât activitatea pseudo-politică, trecând de la blogger pe subiecte de tineret și educație la redactor al recenziilor muzicale și al reportajelor pe nișa de muzică electronică la Urban.ro, Ghingheș a pedalat între stânga și dreapta politică. De la PSD la USR, iar acum spre Reperul lui Cioloș – cel mai probabil.Vede conspirații peste tot, toți îs hoți, toți vor să fure, mai puțin el care-i sfințenia pe pământ. Doar că stă în funcția de viceprimar și încasează degeaba, lunar, niște mii bune de lei, pentru că nu are atribuții… Ca să vedeți cum e omul, face fix același lucru pentru care-l înjura pe Dragoș Ștefan, pe vremea lui Necula.
Ăștia sunt, cu ăștia defilăm! Despre alții, în episoadele următoare. Inclusiv la CJ, chiar dacă-i un mare blat cu Benea.
LLI-Lucaș, contributor Radio Easy
