”Referitor la cazul semnalat public în data de 26 iunie, dorim să oferim câteva clarificări:
Comunicat SAJ Bacău
Solicitarea a fost primită la ora 14:12, iar echipajul a plecat către caz în mai puțin de 2 minute. Acesta a ajuns la fața locului în aproximativ 10 minute de la primirea apelului.
Echipajul trimis la intervenție a apelat de două ori pentru a obține detalii suplimentare privind locația, fără succes. Abia la a treia încercare s-a reușit stabilirea legăturii, iar persoana apelantă a fost deranjată că i s-a atras atenția asupra faptului că nu a răspuns anterior.
Pacientul a fost dificil de găsit, întrucât adresa indicată nu corespundea poziției reale.
Este important ca, atunci când apelați 112, să păstrați telefonul la îndemână și cu semnal, pentru a oferi informațiile suplimentare de care au nevoie echipajele.
La sosirea echipajului, pacientul era conștient, nu mai prezenta sângerări și se afla într-o vizibilă stare de ebrietate.
Totuși, pacientul a fost convins să fie transportat la spital. Odată ajuns, a refuzat orice consult medical, semnând pe propria răspundere și părăsind unitatea înainte ca echipajul de pe ambulanță să finalizeze completarea foii de solicitare.
Înțelegem și împărtășim nemulțumirea cetățenilor când întâlnesc reacții mai puțin empatice din partea personalului.
Ne asumăm responsabilitatea pentru felul în care comunicăm și vom analiza cazul pentru a trage concluziile necesare.
Dar este important să înțelegem întregul context, inclusiv limitările sistemului, dificultățile din teren și interacțiunea completă dintre echipaje și pacienți.”
De la ce a început totul
”Bună ziua! Doriți să vă răspund la întrebarea de ce oamenii trec nepăsători pe lângă cei care au nevoie de ajutor și nu cheamă ambulanța când ar fi cazul?
Astăzi, 26 iunie la ora 14.1, am sunat la 112. Eu fiind în salonul de pe strada Prieteniei, am văzut împreună cu doamna care îmi făcea părul un om care a căzut din picioare și s-a lovit la cap. S-a ridicat și a plecat. Nu ni se părut că ar fi trebuit să intervenim. După o oră, la ieșirea din salon, același om era întins și plin de sânge. O fetiță se uita speriata și mă întreba ce ar trebui să facem. Am chemat salvarea. Am așteptat jumătate de ora. Am dat adresa exacta, am dat și reperul unde mă aflam. Domnul care conducea, un om de vreo 45-50 ani, era foarte nervos că nu a găsit locația din prima. Și a zis indignat ca a fost chemat pentru nimic. În momentul în care am văzut reacția acestuia disprețuitoare, i-am spus ca oamenii tocmai de aceea nu sună când văd cazuri pe strada. Din cauza unor oameni din sistem ca el, cetățenii nu își asuma responsabilitatea să sune. Fiecare lăsa pe altcineva, fiecare crede că altcineva ar trebui să se ocupe. Recunosc că am plecat cu nervi, mi-a părut rău că am crezut că încă trăim intr-o societate civilizată.”
