Zilele trecute am primit un e-mail pe adresa redacției. Era scris de o tânără autoare de nici 22 de ani, ce povestea că urmărește emisiunile EuroTV, că apreciază faptul că punem „reflectoarele” pe oameni ce aduc valoare comunității băcăuane. Bineînțeles că m-am uitat circumspect la ce spunea tânăra. Eu eram convins că telespectatorii postului sunt cunoscuții și poate o mână de oameni la vârste de 45+. Cu toate astea, mi-am zis să calc pe prejudecăți și să răspund, mai ales că tânăra menționase în e-mail că are 3 cărți publicate deja și o a patra în lucru. Eram curios, sincer să fiu, cum ajunsese să scrie 3 cărți în vremurile în care majoritatea tinerilor de vârsta ei visează la mașini, vacanțe și distracție. Așadar, i-am propus să vină la Podcast Restart să ne spună povestea. A fost surprinsă de invitație, mi-a spus că se gândea doar la un articol scris poate, nici pe departe la o emisiune televizată, dar a fost de acord.
În ziua filmării emisiunii, am cunoscut-o în persoană pe tânăra autoare. Numele ei este Matheea Beța. A recunoscut că avea emoții. Dar, sub acele emoții, am văzut un entuziasm, o strălucire în privire, o determinare de a duce la capăt filmarea, de a nu se lăsa condusă de starea pe care o avea.
Primele 3 minute ale filmării au fost „normale”, cu mici ezitări, poate cu o frică de judecată pe care o aduce camera de televiziune. În următoarele 27 de minute, am ascultat povești de viață ce păreau ireale pentru o tânără de 22 de ani. Am ascultat o experiență de viață pe care mă așteptam să o aud în mod normal de la cineva de 40+. Sincer să fiu, prejudecata îmi șoptea că sigur e o doză mare de tragedie undeva în spatele poveștilor și că suferința a fost motorul ce a condus-o pe Matheea. N-a fost să fie cum credeam eu…
Ba a fost „mai rău” de atât 🤣 Am aflat cum Matheea a făcut sport de performanță „just for fun” timp de 12 ani. Am aflat cum și-a presat părinții să revină în România din Franța, în vremuri când „vrem o țară ca afară” era „tatuat” pe retina majorității românilor. Am aflat cum, după revenirea în țară, a schimbat 2 licee, nu pentru că nu se adaptase, ci de dragul experienței. Am aflat cum a început să își scrie povestea de viață fără perdea, transformând vulnerabilitățile în virtuți. Am aflat cum un aparent arogant „nu-mi place să fiu contrazisă” a dus la Facultatea de Drept, unde este studentă în anul 2. Am aflat cum pierderea prietenilor nu a demoralizat-o, nu a împins-o spre coruperea valorilor ei interne. Am aflat cum presiunile societății pentru cineva de vârsta ei nu fac decât să îi alimenteze dorința arzătoare de a sparge toate tiparele care vor să o închidă într-o cutie ușor de recunoscut, predictibilă.
Așa cum a zis Matheea: „Îmi place să fac ce vreau”. Iar acest „fac ce vreau” este unul ieșit din comun, are o direcție clară, focusată pe explorare și autodescoperire, și nu pe rezultat. Paradoxal, exact asta produce rezultate neașteptate.
Am văzut la Matheea un mix aproape perfect între creativitatea copilăriei și responsabilitatea maturității și consider că e o rețetă de succes universală, indiferent de vârstă.
Timpul scurt de când am cunoscut-o pe Matheea nu mi-a permis să îi citesc cărțile, deși o voi face. Am reușit, în schimb, să răsfoiesc una dintre ele și am rămas surprins de profunzimea cu care explorează subiecte complicate și reale, cum ar fi iubirea, vulnerabilitatea, experiența umană reală și autentică, cu bune și cu rele, nu doar partea care aduce aplauze. Nu pot decât să recomand oricui, cu inima deschisă, să îi citească „gândurile” așezate pe hârtie. În mod sigur, la final, cititorul va avea ceva în plus.
Închei prin a o felicita pe Matheea pentru curajul de a nu se supune conformismului și tiparelor rigide. Până la urmă, a recunoscut că și ea vrea mașini și vacanțe, dar vrea să le obțină pe drumul cel greu, cel al împlinirii, iar asta e de admirat.
Cam așa arată „Fac ce vreau”-ul care nu este constrâns de drumuri bătătorite 😉
Autor: Bogdan Cășeriu
