Citesc în articolele zilei despre iubirea dintre frați. Apare chiar un ghid al înțelegerii relaționării dintre aceștia. Ne întrebăm, poate, dacă are vreo semnificație comunicarea bună dintre frați?
Ea începe, logic, din familie. Acolo se creează echilibrul afectiv, se învață valorile etern umane, precum și pe cele ale comunității. Atunci când vreau să știu mai multe despre un partener de dialog, îl întreb al câtelea copil este la părinți. Norocoși sunt cei născuți primii. Pot primi toată resursa afectivă. Cu ceva eforturi din partea părinților, pot avea capital de iubire și ceilalți copii, dacă sunt evaluați cu aceeași dragoste și voința.
Relația dintre frați poate fi de bun-simț etic, dacă se elimină gelozia. Semnul geloziei arată instalarea unui egoism și a unei răni patologice. Nimeni nu ar trebui să își creeze punți de urcare din averi, din ură, delațiune-pâra sau din umilirea celuilalt.
Frăția este șansa de a crea poduri. Peste furtunile și obstacolele vieții. Când înțelegi diferit sugestiile, atunci îți ascuți orgoliile, îți arăți egoismul și valorezi cât o monedă fără puterea de cumpărare. Dacă ne convine, atunci să încurajăm toate ciudățeniile dintre oameni! Dacă nu vrem, atunci construim. Poduri peste furtunile vieții!
Autor: Dan Căldăraru
