Într-o ședință a Consiliului Local Cleja, primarul PNL Petru Iștoc a declarat că „cine nu muncește, nu merită să trăiască!”. Această declarație controversată a fost făcută în contextul persoanelor care „refuză să muncească și primesc ajutoare sociale”, fiind la o dezbatere în ceea ce privește analiza situației beneficiarilor de venit minim garantat din comună.
În intervenția sa, primarul a spus: „Până la urmă, și Hristos spune, băi, fraților, «cel care nu muncește să nu mănânce». La muncă, fraților! Lăsăm socialul, vine cu 140 de lei. Dacă mă credeți, se lasă de muncă. Și când i-am spus «băi, du-te la muncă», a spus: «domnule, dar noi nu ne sculăm dimineața». Ei nu merită să trăiască. Eu vă spun, eu declar pe propria mea răspundere că cel care nu muncește nu merită să trăiască”.
Contactat de HotNews, primarul Petru Iștoc a explicat ce a vrut să spună prin declarația sa și cum vede situația persoanelor care primesc ajutor social în comună.
HotNews.ro: Domnule primar, ce v-a determinat să spuneţi că nu merită să trăiască oamenii care nu muncesc?
Petru Iştoc: Cred că am făcut o declaraţie puţin forţată. A fost un cuvânt nepotrivit. Voiam să spun „cine nu munceşte nu mănâncă”. Înţelesul e acelaşi, e adevărat. Că, dacă nu mănânci, tot acolo ajungi (la moarte, n.r.).
Am spus asta în contextul în care cetăţenii din sat mă opresc şi mă întreabă ce e cu atâtea ajutoare sociale? „Noi muncim şi n-avem”, îmi spun. Iar ei au, în afară de aceste ajutoare sociale, ajutor de încălzire, ajutor de lemne, ajutor de energie. Legea le dă tot felul de bonificaţii.
Or, noi, în loc să încurajăm munca, dăm o grămadă de astfel de ajutoare. Mă refer la oamenii care sunt buni de muncă, dar nu muncesc. Vă rog să ne gândim la ei, nu la cei care, într-adevăr, au probleme şi pe care chiar îi compătimesc.
Ce exemplu să dăm noi copiilor noştri când, în loc să mergem spre progres, noi stăm la ajutoare sociale. Acei părinţi care nu muncesc şi aşteaptă ajutoarele au copii la rândul lor. Ce exemplu le dau ei copiilor?
– De ce consideraţi că nu vor să muncească? Cum aţi încercat dumneavoastră să-i încurajaţi?
– Le-am căutat locuri de muncă. Dar lor le e greu să se trezească dimineaţa! Ei sunt mulţumiţi de ajutorul social pentru că au asigurare de sănătate. În rest, nu-i interesează un loc de muncă stabil. Lucrează la negru când au nevoie de bani.
– Pentru un om aflat într-o astfel de situaţie, nu e de ajuns să-i oferi un loc de muncă. E nevoie de un program mai complex pentru integrarea pe piaţa muncii. Au existat astfel de iniţiative în comună?
– Sunt programe de tot felul. Noi îi trimitem la AJOFM (Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă), iar acolo sunt o mulţime de programe de pregătire. Ei nu vor. Nu vor să accepte. Ştiu despre ce vorbesc. Sunt persoane care au muncit, care pot să muncească, dar care nu mai vor.
– V-a spus cineva asta?
– Sigur că da. Mi s-a spus. Ca primar, eu sunt interesat ca aceste persoane să muncească, să se integreze. Dar pur şi simplu nu vor. Şi toată ziua stau în crâşmă. Ei nu mai sunt în rând cu societatea, dar nici nu vor…
– Vă supără această situaţie pentru că ar afecta bugetul comunei?
– Nu e bugetul comunei. Noi participăm cu 10%. Nu asta e problema. Problema mea e să se ducă la muncă! Ţara are nevoie de muncitori. Avem nevoie să mergem spre prosperitate. Dar ce să facem, dacă s-a umplut ţara de ajutoarele astea sociale…
– Câţi oameni sunt în această situaţie?
– Sunt vreo 30 de asistaţi din 6.000 de locuitori. Nu am aşa mulţi. Dar parcă mi-e ciudă, ştiţi? Adică, indiferent că-s puţini, mulţi, du-te la muncă! Prin satele din Bacău sunt şi situaţii în care jumătate de localitate primeşte ajutor.
– Cum ar putea fi forţat de împrejurări?
– Nu ştiu. Eu doar văd că, de-a lungul timpului, s-a pierdut respectul pentru muncă. Să ştiţi că la noi în ţară săraci nu sunt decât cei care nu vor să muncească.
– Nu credeţi că declaraţia asta e la fel de periculoasă?
– E periculoasă şi asta? Da, într-adevăr, iar m-am pripit. Că, dacă te gândeşti la pensiile amărâte pe care le au unii…
– Dumneavoastră aveţi vreo soluţie practică pentru a rezolva această situaţie?
– N-aş putea să vă spun. N-am răspuns la întrebarea asta. Eu cred că dorinţa vine din interiorul omului. Cel care nu are ambiţie, care nu are dorinţă nu mai poate fi schimbat.
