Parcul Gherăiești ar putea fi o adevărată oază de verdeață. Din câte susțin autoritățile locale, va intra într-un amplu proces de reabilitare și modernizare, pe modelul Parcului Cancicov. Până atunci, urmele nesimțirii unor concetățeni se văd peste tot. Deși există coșuri de gunoi, tomberoane pentru colectare selectivă, prin iarbă, pe lângă foișoare, găsești de toate, de la mormane de coji de semințe până la peturi, ambalaje din plastic și cutii din aluminiu.
Unii dintre băcăuani mai au mult până să ajungă la un grad de civilizație și respect pentru natură acceptabile. Degeaba urlă patriotisme și se bat cu pumnul în piept de Ziua Națională, lăcrimează la paradele militare sau glăsuiesc cum că UE ne fură suveranitatea și vrea să ne transforme pe toți în sclavi dacă doza de nesimțire atinge cote uriașe. E semn de patriotism și dovadă de respect să nu arunci deșeurile produse după o ieșire la iarbă verde, să-ți strângi mizeria. Doar că-i greu pentru unii. Sunt fix aceia care-s fuduli dar care au doar o educație precară. Le lipsesc și cei șapte de ani de acasă. E revoltător să vezi astfel de imagini. Până la urmă, oricâte eforturi ar face autoritățile locale, oricâte fonduri ar cheltui, oricâte investiții ar face, dacă băcăuanul nu are grijă față de natură, degeaba. Sunt doar bani cheltuiți (europeni, în cazul parcurilor) degeaba și-i cooperativa munca în zadar, cum se spunea pe vremuri demult apuse. Cum se pot îndrepta lucrurile? Pentru mulți, educația nu-și mai are rostul, e prea târziu.
Tocmai de aceea, amenzile sunt absolut necesare. Eventual, o legislație care să oblige la muncă în folosul comunității pe cei care sunt prinși cu astfel de obiceiuri. Pe lângă amendă, evident. Prin state mai civilizate, dacă arunci un muc de țigară pe jos, îți este golit portofelul instant. Iar amenzile au un cuantum usturător. Și ar mai trebui un post de poliție locală, în Parcul Gherăiești. Iar camerele de supraveghere ar putea fi folosite lejer pentru identificarea celor cu obrazul gros. Doar astfel se schimbă lucrurile. Până atunci, imaginile vorbesc de la sine despre nesimțire.
Autor: Răzvan Codreanu
