În istoria românilor avem inclusiv momente comice. Unul dintre ele este înființarea așa-zisei republici de la Ploiești, la 6 august 1870. În fapt, a fost o mică revoltă antidinastică exact în perioada în care Carol I își sufleca mânecile pentru a face o țară. Fiindcă trădările, principiile volatile sunt vechi metehne ale politicului românesc, unul dintre principalii lideri ai mișcării de la Ploiești, liberalul Candiano Popescu, ajunge ulterior un soi de sfătuitor pe la Casa Regală și un fan înfocat al monarhiei. După 155 de ani, Ploieștiul devine iarăși o republică paralelă. De data asta în justiție.
Practic, Curtea de Apel Ploiești, prin suspendarea deciziei CCR de anularea a alegerilor prezidențiale de anul trecut, și-a declarat independența față de Constituția României și a legislației în vigoare. Nu prea este de râs, deși există multă lume tentată să zâmbească. Justiția își arată limitele și prin astfel de decizii iese la suprafață puroiul din sistem.
S-o spunem pe șleau, magistrații români sunt supra-cetățeni. Se bucură de mai multe drepturi decât simplu-cetățeanul: pensii speciale, pensionări la vârste ridicole, protecție, venituri care ar face invidios orice CEO al unei companii multinaționale europene, au aproape impunitate prin faptul că nu răspund pentru deciziile luate, oricât de stupide ar fi ele. Iar ceea ce a decis judecătorul de la Curtea de Apel Ploiești este o stupiditate. O anomalie care arată cât de prost gândit este sistemul de justiție. La noi nu există precedent, ca în sistemul anglo-saxon.
Au mai existat tot felul de aberații în trecut. De exemplu, acum ceva ani, angajați ai unei companii de stat s-au judecat pentru recunoașterea unei grupe de muncă. Fiind o companie cu filiale în fiecare oraș reședință de județ, s-a acționat separat. În toate județele angajații și-au câștigat drepturile, mai puțin cei din Bacău. Deși era vorba despre aceeași muncă prestată, aceeași speță juridică, același dosar. Prin urmare, n-ar trebui să ne mire prea mult ceea ce s-a întâmplat la Ploiești. Au existat sute de cereri de suspendare a deciziei CCR, peste tot prin țară. Până la decizia judecătorului ploieștean, toate cererile fuseseră respinse ca fiind inadmisibile. Și asta pentru că deciziile CCR nu pot fi atacate nicăieri. Sunt definitive și aplicabile imediat de la publicarea în Monitorul Oficial al României.
Evident, se va da apă la moară părții așa zis suveraniste. Vor începe din nou să urle că vor „turul doi înapoi”.
Dar nu asta este marea problemă, ci faptul că justiția românească este, de prea multe ori, doar o glumă proastă.
Autor: Răzvan Codreanu
