Scriitorul genial rus Dostoievski a scris autentic despre societate. Deși făcea aprecieri la societatea rusească, totuși, astăzi, narațiunile sale i se potrivesc modelului societal românesc. Chiar dacă îmi titrez comentariul cu decupajul din romanul Demonii – Dar cine nu are popor, nu are nici Dumnezeu!, tot nu ne îndepărtăm de anomalia socială care domina România.
Spectacolului pe care ni-l îndeasă pe creier lideranta guvernamentală îi oferim blesteme (imprecații). Regimul auster gândit la dusul ieftin din piața lui Matache Măcelaru se transformă într-un terorism periculos cât un fluviu european!
Lipsa unei concepții de măsurare a avuției naționale, absența unei strategii de comunicare cu națiunea română, ingerința unor zvonuri periculoase la adresa persoanelor cunoscute de către votanții români mie mi se traduc așa. Ne găsim în contextul pe care ni-l descrie Dostoievski în microromanul Însemnări din subterană! Personajul creat de către naratorul cu toate caratele psihologiei devenite maxime comentează. Respinge modelul de organizare societală, dezvăluie beneficiul izolării ființei umane, își manifestă disprețul față de traiul în confort și promovează simplitatea, suferința și ironia sorții.
Viitorul pe care îl prefiguram prin inteligența îndoielnică a pupindorsiștilor de acum va semăna cu întunericul din subterană! Asistăm la un film cu muți și surzi de la care ne rămân regrete, dezamăgiri și frustrări de durată.
Cei care au profitat cu obstinație de sufragiile noastre ne-au jucat la ruletă. Ei nu au nicio miză. Le lipsește atât poporul, cât și Dumnezeu!
Autor: Dan Căldăraru
