În foarte multe dintre scrierile mele am tot făcut comparații între Bacău și alte orașe reședință de județ din țară pentru a arăta cât de departe ne situăm tuturor celor care încă mai cred că aici s-a inventat gaura din covrigul economic. Dar, ca să vedeți că suntem la ani distanță și falia se adâncește, vă propun să ne comparăm cu micuțul oraș Sebeș din județul Alba.

Cifrele ne demolează pur și simplu. De la momentul integrării în UE, în Sebeș s-au investit, din mediul privat occidental, aproximativ două miliarde de euro. Da, ați citit bine, nu vă frecați la ochi precum un personaj din politica băcăuană care a fost exportat, din bunăvoința tembelă a votanului, la Bruxelles. Nu cred că are vreun rost să calculăm cât s-a investit în Bacău în anii ăștia, că ne cam dă cu virgulă. Adică s-ar putea să tăiem vreo două zerouri din suma investită la Sebeș. Ca să vă faceți o idee cât mai corectă, spre deosebire de minunatul târg în care locuim, în perioada comunistă, la Sebeș nu era cine știe ce industrie. Nici măcar 10 la sută din ce era aici. Nu prea era cum, din moment ce în orășelul ardelean trăiau puțin peste 30.000 de locuitori, în vreme ce Bacăul avea peste 200.000. Acum, poate mai suntem 140.000, în vreme ce Sebeșul a rămas constant. Doar la numărul populației a rămas constant pentru că, în ceea ce privește economia locală, Sebeș ne-a surclasat din joc de glezne, cum s-ar zice prin fotbal.

Păi cum asta? – vă veți întreba. Răspunsul este destul de simplu. În primul rând, Sebeș are legătură cu autostrăzile din Transilvania. Apoi, au avut administrații preocupate să facă mai mult decât să dea cu mătura sau să schimbe un bec. Apropo, ale noastre, de ceva vreme, nici măcar lucrurile astea care intră în fișa postului nu au fost în stare. Și mai cred că au avut ceva politicieni trimiși la centru  să se bată pentru comunitate. Bacăul, când a avut dintr-ăștia, a preferat să-i înjure și să promoveze tot felul de cozi de topor. Poate de aia a ales Daimler și Mercedes să investească multe sute de milioane acolo, la Sebeș. Iar decizia nemților a atras și alte firme occidentale, astfel încât, la momentul ăsta, șomajul este zero.

Am spus și repet: prima condiție a fost legătura cu autostrada. Și de aici vine nelămurirea: ce-au făcut primarii, președinții de CJ, deputații, senatorii după 2007? Despre ăștia ai noștri vorbesc. Ce a făcut europarlamentarul Benea, care a umplut județul cu bannere în care promitea că merge la Bruxelles pentru autostrăzile Moldovei? Își termină mandatul și, în afară de cuvinte înșirate pe Facebook și preluate cu alai și covor roșu de organul prieten, nu se vede nimic!

La final, ca să se întipărească bine în memorie, repet suma… două miliarde de euro. Informația o găsiți în presa economică, plus revista Newsweek, plus prin arhivele de știri ale televiziunilor de la București.

Somn ușor, băcăuani! Trăiască cozile de topor și orașul multilateral subdezvoltat!

LLI-Lucaș, contributor Radio Easy