Întrebăm, ne mirăm unde am ajuns. La un capăt al răbdării. Atitudinile instituțiilor sunt demne de reproșuri. Fără planuri, fără viziuni și doar pe litere de politică, așa arată falsa elită a națiunii.
Întreb dacă odinioară a fost la fel. Apelez la surse de istorie.
Lucrarea Neiobăgia a lui C.D. Gherea spune că ni s-a compromis geneza sămânței de destin național, elitele au suferit un eșec civilizator, iar infrastructura autohtonă a satului românesc a fost acoperită de cea străină.
Minciuna lui C.D. Gherea cu greu ar putea fi iertată. A fost cel care a lansat informația că la 1907, pe timpul răscoalei, au murit 11000 de țărani. Noi investigații arată că numărul s-ar situa la 2000 – 2500!
Constantin Rădulescu-Motru, în studiul Cultura română și politicianismul, dezvăluie că interesul personal al conducătorilor este mai presus de cel instituțional.
Savantul Nicolae Iorga cu monumentala documentare pe tema Bizanț după Bizanț spune că Principatele Române au primit privilegiul să modereze toată doctrina creștin-ortodoxă la nivel european.
Lui Gheorghe Brătianu, profesor universitar cu notorietate, îi rămânem fideli pentru ceea ce apreciază și evidențiază în cartea Marea Neagră, anume că activitatea comercială are câmp de afirmare, față de cultura și spiritul ei.
Ceea ce vedem acum la elitele noastre nerecunoscute cu această imagine vine din subconștientul națiunii noastre. Dacă ar fi atenți la ceea ce a existat, atunci ar înțelege ceea ce este astăzi.
Le cerem imposibilul. Studiul este plictisitor și mâncător de timp. Așa că introducem mâna în avutul țării, nicidecum în adâncul istoriei!
Autor: Dan Căldăraru
