Sigur voi deveni nepopular după rândurile astea, nu că aș fi fost vreodată și, sincer, nici nu prea m-a interesat să fiu atractiv pentru ștampila băcăuanului, ci doar să-i deschid ochișorii lui larg închiși – vorba fimului.
Există un domn consilier local care și-a umflat pieptul cum că, gata, a învins în instanță și a obligat executivul primăriei să acorde o mie de lei pentru famiile de băcăuani care aduc pe lume copii! La prima vedere și privind din punct de vedere pur socialist, sună bine. Doar că nu-i chiar așa.
Bacăul a devenit unul dintre cele mai subvenționate orașe. Într-o lume civilizată și capitalistă, un oraș dezvoltat înseamnă și un cost al vieții mai ridicat. În România vorbim despre București, Cluj Napoca, Timișoara sau Iași. Orașe care și-au creat un brand și ale căror administrații au investit bani în infrastructura de toate felurile. Poate mai puțin Bucureștiul, însă acolo e un caz aparte, fiind capitala. Cluj Napoca și-a creat brandul Untold plus dezvoltarea industriei IT. Timișoara, mai nou, merge pe Capitală Culturală Europeană. Iași e despre cultură și învățământ superior plus IT. Bacăul nu-i pe nicăieri. Doar la capitolul subvenții suntem în frunte. Avem subvenții la prețul transportului public, la gigacalorie, la prețul gunoiului, la prețul apei. Aruncăm cu banii pe geam, bani pe care nu-i prea mai avem, în niște găuri electorale.
Pe vremurile în care ocupam funcții în administrația locală reușisem să facem un brand pentru oraș, fără a cheltui vreun leu pe firme de consultanță: curățenia și un mediu prietenos pentru mediul de afaceri local. Dacă mai câștigam un mandat, am fi creat zona metropolitană a orașului, o chestiune absolut europeană prin comasarea comunelor din jurul orașului pentru dezvoltarea pe verticală. Stavarache a reușit câte ceva în atragerea de bani europeni, apoi a urmat praful și pulberea. Dar multe subvenții. Nu așa se face un oraș, prin subvenții. Aia e cârpeală. Nu încurajezi tinerele familii să se mute aici și să procreeze pentru că le oferi o mie de lei. O mie care nu ajunge decât pentru niște pamperși și câteva cutii de lapte praf. Atractivitatea unui oraș se traduce prin școli moderne, locuri de muncă bine plătite, infrastructură, servicii ca la carte, sănătate, spații verzi, cultură și locuri amenajate pentru a face sport de masă. Dar pentru asta este nevoie de consilieri locali care nu aleargă doar după imagine și un executiv al primăriei care să știe ce face și cu ce se mănâncă. Nu este cazul Bacăului…
LLI-Lucaș, contributor Radio Easy
