Este un film cu Jet Li mai tinerel în care personajul principal are mai multe euri, în mai multe dimensiuni și nu poate rămâne decât cu unul. În cazul de față, scenariul este mai prost, pentru că-i scris de PSD: există doar o singură dimensiune, Moldova cea lăsată la fundul clasamentului de două partide mari care s-au perindat la guvernare sau au făcut-o împreună, adică același PSD plus PNL. Nu-l avem pe Jet Li pentru că în rolurile principale au jucat tot felul de personaje politice hai să le spunem controversate. Rând pe rând, s-au trecut pe linie moartă sau au fost înlăturate cu sprijinul parchetelor. Unul singur a rămas și-și împarte puterea regională cu un alt dinozaur politic, de data asta liberal – Flutur de la Suceava. Ați ghicit, vorbim despre Dragoș Benea, europarlamentarul tăietor de frunze la câinii europeni.
Fostul meu coleg într-ale administrației locale a învățat din fragedă pruncie politică despre trădare și alianțe cu partea nevăzută dar plină de trese, epoleți și ochi albaștri. Altă explicație nu poate fi pentru faptul că pe toate dosarele s-a așternut Praful, pentru ca apoi să fie date la casat. Neavând nici oponenți din zona politică, ci doar forme amorfe în poziții aplecate, a făcut în așa fel încât a umplut administrația județului plus partidul de oameni loiali. Le-a oferit funcții controlabile, le-a făcut favoruri prin angajarea neamurilor, nevestelor, copiilor, nepoților la diferite instituții iar prosperitatea și-a ascuns-o în spatele partenerei de viață, a surorii sau a tatălui. Dacă Oprișan de la Vrancea a debitat celebrul răspuns ”mama mea sunt eu”, Benea ar putea foarte ușor să zică ”familia mea sunt eu”, atunci când este vorba despre prosperitatea din buzunare. Nu-i vreo complicățenie, n-a inventat el apa caldă, doar că a nu a făcut aproape nimic pe față. Spre deosebire de Buzatu de la Vaslui, una dintre ultimele relicve comuniste cu apucături de grof pesedist pseudo-capitalist. Culmea, Buzatu a fost unul dintre baronii PSD care l-au sprijinit acum un deceniu pe Benea pentru a prelua șefia organizației județene, în detrimentul lui Gabriel Vlase, alături de Liviu Dragnea și Viorel Hrebenciuc. Le-am amintit pe ultimele două personaje ca să vedeți că aproape toți ”nemuritorii” dispar, doar Benea rămâne.
Cândva, nu chiar demult, am auzit tot felul de povești la gura sobei despre un puci în PSD Bacău, sprijinit din umbră de însuși Marcel Ciolacu. S-a dovedit, iată, un mare fâs, din moment ce Benea a ajuns șef regional iar acum președinte interimar la PSD Vaslui, după arestarea lui Buzatu.
Ce vreau să înțelegeți din toate astea? La noi nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă ci totul se transformă… din căcăniu în mega căcăniu. Un mega căcăniu de Bruxelles, cu nuanțe moldovenești de balegă politico-administrativă.
LLI-Lucaș, contributor Radio Easy
