Nu știu alții cum sunt dar eu, când îi văd pe aștia care conduc, îmi vine să mă sui pe pereți. Cei de la putere se comportă ca-n opoziție, cei din opoziție doar dau din gură pentru a ajunge în locul celor de la putere. E un perpetum mobile pervers, iar alegătorii parcă-și vâră creierii în ventilator atunci când se duc la urne , votând tot aiurea.
Pe vremea mea, orice s-ar spune despre perioada în care am ocupat funcții administrative, era mai mult cu munca și mai puțin cu imaginea. Sechelariu se ducea în plimbare prin oraș, noaptea târziu, și mă suna ori de câte ori zărea vreo denivelare-n asfalt, vreun bec care nu funcționa sau vreo lucrare neterminată fix în ziua în care trebuia terminată, conform contractului. Nu se plângea nimeni că, pe hârtie, programul de lucru era doar de la 8:00 la 16:00 și nu până spre dimineață, a doua zi.
Am fost la remediat probleme uzuale ale orașului la ora unu, două sau trei dimineața, fără a mă gândi vreo secundă la imagine sau comunicate de presă. Acum observ că înființarea unei stații pentru transportul public devine evenimentul anului în Bacău. Viceprimarul Miroșeanu își face imagine doar pentru că merge să vadă ce se mai întâmplă pe șantiere, zicând în comunicatul de presă cum că e nemulțumit. Mă ia așa, pe la nervi, citind cum că ăia cu șantierele i-au promis că vor rezolva. La noi funcționau pe bune toate astea. Mergeam în inspecție, le puneam în vedere celor pe care îi găseam cu probleme că au la dispoziție 24 de ore ca să le rezolve, dacă nu o făceau, zburau din oraș. Simplu, eficient și fără presă după mine. Apoi, nu zburda nimeni cu declarații după cum îl tăia capul. N-aveam timp de palavre aiurea, eram ocupați cu munca în administrație.
Puteți zice orice, e libertate de exprimare, dar nu uitați un singur lucru: administrația din care am făcut parte a preluat un târg aflat în glod – la propriu – și l-a făcut oraș decent. Poate că nu vă mai aduceți aminte dar, până la noi, în Bacău era apă rece și caldă cu program. Existau măsuțe de comercianți dubioși peste tot prin centrul orașului, jumătate dintre străzi erau cu pietriș iar din cealaltă jumătate majoritatea arătau ca după bombardament. Erau mari probleme cu aplicarea Legii 18 – cea cu împroprietăririle, a Legii 10 – privind regimul juridic al imobilelor, piețele erau niște focare de infecții și boli, cam totul era la pământ. Dacă funcționam ca cei de azi, acum Bacăul ar fi un fel de Petroșani.
Când unii zic ”hăis!” și ceilalți zic ”cea!”, iar ambele tabere sunt absolut imbecile din punct de vedere administrariv, când toți pozează pe feisbuce atunci când dau cu mătura pentru cinci minute, ori își fac selfie când glăsuiesc nimicuri în consiliul local sau județean, lucrurile nu pot funcționa decât prost și foarte prost. Bacăul nu mai există la nivel național, se vorbește doar despre Cluj-Napoca, Oradea, Sibiu, Timișoara, un pic de Iași. Păi când noi făceam orașul, se mișcau lucrurile și se producea business la nivel de comunitate, la Cluj – spre exemplu – marile realizări erau vopsirea băncilor și a ghenelor de gunoi în tricolor. La Oradea îți picau clădirile-n cap, Sibiul încă mai trăia cu nostalgia lui Nicușor Ceaușescu iar Iașiul era o tristețe falimentară. La 20 de ani distanță, orașele menționate se află în stratosferă față de Bacău și asta pentru că la noi se fac doar selfiuri și se pozează pigmeii pe feisbuce. Vorba aia, viceprimarul e nemuțumit dar i-au promis ăia cu șantiere publice că se rezolvă…
LLI-Lucaș, contributor Radio Easy
