Ca să te poți ridica de jos trebuie, în primul rând, să conștientizezi că ai picat. Apoi, trebuie să ai voință și un dram de noroc. Bacăul se află în postura asta, de a fi căzut, în comparație cu alte reședințe de județ din țară. Trist… Și mai trist este că nu are „ambasadori” la București care să lupte pentru el.
Prin ambasadori trebuie să înțelegeți politicieni, nu diplomați de carieră. Nu avem oameni politici care să se bată pentru interesele comunității băcăuane, în condițiile statului ăstuia centralist și centralizat excesiv. Când toate butoanele se află în Capitală, comunitățile trebuie să-și trimită acolo reprezentanți puternici, bine pregătiți și destul de șulfe pentru a putea răzbate prin păienjenișul de interese. Bacăul nu are așa ceva (cel puțin de vreo opt ani încoace)!, Ultimii doi primari, Necula și Stanciu-Viziteu, deși au beneficiat de imagine publică la televiziunile centrale pe când ocupau funcția de deputat, fiind unii dintre comunicatorii oficiali ai partidelor din care făceau/fac parte, s-au pierdut prin hățișurile administrației locale și nici aici nu au avut/nu au succes. La județ, cel ales să conducă destinele a câtorva sute de mii de oameni, se comportă mai degrabă ca un argat. Despre parlamentari, ce ar fi de spus? Sunt absolut degeaba.
Cum de au reușit alții?
Prin alte zări, comunitățile locale au putut să-și impună la București oameni puternici. Unii, cum este cazul la Iași, au beneficiat și de atractivitatea culturală și educațională. Alții, pe lângă mediul universitar, beneficiază și de poziția geografică – mă refer aici la cei din vestul României. Dar, în primul rând, au avut o serie de personaje locale care s-au impus în politica de la București și nu au uitat cine, ce și de ce i-a propulsat acolo. Evident că nu sunt ușă de biserică, dar arătați-mi voi – în toată lumea asta – un politician de nivel înalt care să fie vreun sfânt. Din păcate, băcăuanii nu au propulsat nici sfinți, nici competenți, nici oameni hotărâți, ci mediocri (în cel mai bun caz). Încolonați în spatele listelor de partid, sluj la cine trebuie, aleșii băcăuanilor taie frunză la câini și fac umbră scaunelor de parlamentar degeaba.
Amărât și trist
Nici măcar bacovian nu mai este Bacăul. Măcar ar fi avut un parfum poetic. S-a transformat într-un târg trist, fără personalitate, cu oameni dezamăgiți și preocupați doar de un confort minim și planuri de a-și petrece concediile cât mai departe posibil. Bacăul este un oraș-dormitor, dar un dormitor situat într-un bloc dărăpănat, confort II. Mai suntem pe harta României doar pentru că există Dedeman, UMB, Agricola Internațional și Aerostar. Iar cei de aici fac eforturi susținute pentru a găsi forță de muncă pentru că, pur și simplu, orașul nu este atractiv pentru tinerele familii.
Vinovații fără și cu vină
Vinovații vi i-am enumerat mai sus. Dar nu sunt singurii. E ușor să arunci responsabilitatea spre alții. Privindu-ne în oglindă sincer, fără machiaje, botoxuri sau alte asemenea, avem și noi o parte importantă de vină. Explicația este chiar simplă: suntem o comunitate amorțită, de foarte multe ori lașă, uneori bădărană și – – mai mereu, nereactivă.
LLI-Lucaș, contributor Radio Easy
